Istorie de Vila Puskin și a orașului Eforie Sud

Istoria atât a Vila Puskin, cât și a orașului Eforie Sud este, ca și în alte părți din România, foarte supusă turbulențelor politice din secolul al XX-lea. A fost vremea începutului socialismului la începutul secolului, confuzia schimbărilor politice și sociale asociate, al doilea război mondial, ocuparea rușilor, epoca lui Nicolae Ceaușescu și, în cele din urmă, detașarea regimului cu neputernicirea asociată a conducătorului revoluția din 1989, toate aceste tăieturi izbitoare și-au pus amprenta.

Vila Puskin

Din păcate, faptele istorice despre casă sunt foarte rare. O mare parte din informații și din imaginile originale provin de la istoricii Victor și Minodora Nicolai. Unele declarații verbale ale persoanelor în vârstă din Eforie Sud, precum și descoperirile din casă, permit doar o imagine foarte slabă a trecutului. Numele actual al vilei provine probabil din timpul dinaintea domniei lui Nicolae Ceaușescu. La începutul responsabilității sale politice, Conducatorul, așa cum s-a numit ulterior, a fost un avocat al independenței României față de Rusia. La acea vreme, numele unui poet rus nu s-ar fi potrivit cu idealul regimului.

a) Vila Stefanescu

Numele vine de la arhitectul și primul proprietar al Vila Grivita Ștefănescu Ecaterina. Casa a fost construită probabil în jurul anului 1920 într-un stil situat undeva între Art Nouveau și Obiectivitate. Foarte des clădirea este reprezentată ca o unitate cu clădirea vecină, Vila Narcisa (fost Rishovski, Reshowski sau Rakowski) de astăzi (vezi cărțile poștale istorice).

Plopul este un copac popular de bulevard datorită creșterii sale subțiri și verticale. Cu toate acestea, funcționează extrem de bine ca un solitaire elegant în grădina de acasă.. Aceasta se referă la copacii de pe fostul bulevard, care conferă clădirii un neapărat mediteranean, ci un fler impunător. Unele dintre aceste plante puternice conferă încă zonei din jurul casei un caracter asemănător parcului și bine întreținut.

Carte poștală din 1929

Carte poștală din 1928

Numele a fost dat de Armata Roșie (invazia 1944). Exproprierea casei a avut loc în virtutea unui contract verbal. Proprietarii de la acea vreme, probabil familia Stefanescu, au primit un fapt împlinit. Determinarea orală a noii proprietăți menită să fie de acord sau ....? În acest context, ar trebui să se facă trimitere și la Christian Rakowski (https://de.wikipedia.org/wiki/Christian_Georgijewitsch_Rakowski).

Era rezident în vecinătatea Mangaliei, din păcate nu știm unde anume. Amiralul rus al Marinei, crucișătorul blindat Potemkin se afla în faza finală a dramei sale pe coasta de lângă Constanța. Christian Rakoswki a fost mediatorul de succes dintre marinarii rebeli și ofițerii navei. Legendarul film adaptat de Sergej Eisenstein (1925) se bazează pe aceste evenimente. Din păcate nu se știe de ce vila a primit acest nume în momentul ocupației ruse. În orice caz, coasta Eforie Sud se află la aproximativ 7 km sud de portul Constanța.

Îndepărtându-ne de fundalul războinic marțial, în vremuri mai moderate vila noastră era acum numită "Vila Puskin" - un nume care amintește de ocupația rusă. Numit după scriitorul Alexander Puskin, acest nume venerabil nu va mai fi schimbat din partea noastră.

Carmen Sylva - Eforie Sud

Eforie Sud este cea mai veche si cunoscuta statiune balneoclimaterica pe de litoralul romanesc. Cel mai mare Dar al orasului este asezarea sa intre lacul Techirghiol si Marea Neagra. In antichitate, intre Lac si Mare nu exista grindul de nisip despartitor, iar lacul era un minunat golf si un loc de adapost pentru corabiile comerciantilor dornici de-as vinde marfurilepe pe aceste meleaguri. Asa se explica numarul mare de asezari antice din jurul lacului. Locuitorii antici aveau tot interesul sa fie cat mai aproape de lac si de drumul antic de la Tomis la Callatis, care trecea prin vestul lacului. Pentru a simti vraja trecutului de pe tarmurile lacului, am facut de mai multe ori plimbari in jurul sau. Incercam sa enumeram urme de locuinte stravechi incepand de la intrarea in Oras dinspre Eforie Nord. Cum intram in Eforie Sud, in dreptul Sanatoriului, pe partea dreapta, pe un pinten calcaros al lacului intalnim urmele unei asezari grecesti timpurii (peregrinarile autorilor!). Asezarea nu este mentionata in nici o lucrare de specialitate, cu toate ca, dupa urmele bogate de ceramica, pare o asezare intinsa. Mergand spre sud, cam pe unde este "Pescaria" azi, in anul 1937, cu ocazia sapaturilor efectuate pentru amplasarea taberei legionare, s-au descoperit fragmente ceramice. Tot in partea de sud, in apropierea statiunii, pe campia din dreptul Farului, se gaseste una dintre cele mai longevive asezari antice. La farul Tuzla se afla in antichitate localitatea mentionata in Tabul Peutingeriana (segmentul VIII) sub numele de Stratonis Turris. Aceasta localitate era un centru infloritor la finele secolului III i.H. A avut o locuire continua pana la inceputul secolului al XIX-lea, fiind un avanpost al civilizatiei pe aceste meleaguri. Pe campia din jurul farului apar numeroase fragmente ceramice din diferite epoci istorice, deoarece aici a existat un important punct vamal in perioada bizantina. In ruptura falezei inalte de 25-30 metri se vad straturi de culturi suprapuse, resturi de constructii, tigle si ceramica. Prin prabusirile repetate ale malurilor, o buna perte din asezare a fost distrusa. Dupa urmele arheologice, asezarea est impartita astfel: langa far predomina descoperirile cele mai vechi, cele elenistice; in dreptul cazematei sunt urme romane timpurii, iar in sudul cabanelor urmele dateaza din perioada romana tarzie, dupa care urmele bizantine-feudale se intorc din nou in apropierea farului, unde sunt frecvente descoperiri monetare bizantine.

Mergand spre vest, acolo unde se termina balta Tuzla, in locul numit "Putul lui Stefan" se afla o asezare antica cum ai multe perioade de locuire. Pe partea stanga a drumului, se afla urme de locuire romane, iar pe partea dreapta a drumului, urmele sunt romane tarzii, fiind continuate cu cele feudale.

Daca tinem linia malului, langa turnul de televiziune, dam peste o noua asezare din epoca romana. De aici, mergand pe malul lacului, in primul golf, suntem intampinati de marea asezare (mai multe hectare) de la "Caramidarie". Ca de obicei, asezarea a avut o indelungata coninuitate: de la epoce elenistica (in nord), romana (in sud) si bizantina (est in varful dealului).

O alta mare asezare cu o locuire, in care urmele materiale incep den epoca neolitica si se termina in perioada bizantina, se afla localizata in punctul numit Tuzla Mare (Balaban Tuzla). Aici se afla mai multe izvoare (Cainaci) de apa dulce, in jurul carora s-au intemeiat aceste asezari omenesti aflate pe toata campia care incepe de la digul ce uneste cele doua maluri ale lacului si se termina langa mica balta rupta din lac printr-un dig mic.

Mergem pana la capatul lacului si incepem sa urcam pe malul unei vai, prin care in antichitate trecea un parau, unde se gasesc o serie de asezari din mai multe epoci istroice, dupa cum urmeaza: chiar pe marginea drumului se afla o mica asezare romana tarzie; pe dealurile din vestul acestei asezari sunt urmele unei intinse locuiri romane timpurii. Daca trecem valea, ne aflam pe teritoriul unei asezari turco-tatare cu foarte multe resturi ceramice, dintre care cele mai pitoresti sunt faimoasele lulele din lut. Mergang spre nord, dupa cca 1 km, ne vom afla pe vatra unei mari asezari romane, insemnata si recunoscuta de Vasile Parvan inca din anur 1913 ca fin Vicus Amladina.

Asezarile antice de pe malul lacului sunt mult mai multe (din desele excursii in jurul lacului am descoperit noi nuclee de locuire!) dar, ca sa nu plictisim cititorul, nu le-am enumerat decat pe cele mai importante, care sunt trecute si in biblografia de specialitate, cu descoperirile arheologice de-a lungul timpului.

Urmele numeroaselor vetre de locuire dovedesc ca, in vechime, in imediata apropriere a orasului, viata a fost intensa. Omul a gast aici posibilitati de locuire, la adapost de vanturi, loc retraas in calea popoarelor migratoare care urmau drumurile din centrul podisului dobrogean.

Dovada continuitatii locuirii acestor teritorii este confirmata si de notele Anei Comneana scrise in secolul al XI-lea, de notele de calatorie ale geografului Arab Edrisi, de scrierile cronicarului bizantin Nicolae Choniates, precum si din alte documente ale vermurilor trecute.

Dupa ocuparea Dobrogei de catre Imperiul Otoman, in timpul colonizarii turcotatare, rolul populatiei autohtone in viata administrativa a reguinii, scade simtitor, fiind deposedata de bunurile materiale si trecuta, treptat, intr-o pozitie inferioara, supusa beilor locali. Satul Tuzla, a fost locuit de romani pana in anul 1848, cand un pasa de la Silstra, in fruntea catorva sute de soldati, a ocupat prin jafuri si teroare aceste meleaguri. Locul unde locuitorii si, mai ales, femeile si fetele au fost executate de turci, este locul in care a fost ridicat farul Tuzla. Dovada faptului petrecut o face denumirea drumului ce duce la far, pe care au fost dusi locuuitorii satului la moarte si care poarta numele de Hazlar-lol, adica "drumul fetelor". O alta legenda locala spune ca, niste pagani venind dinspre rasarit, au ancorat coraii de prada (in portul de la Capul Tuzla n.r.) si navalind in interior au strans pe toate fecioarele frumoase din parte locului si, legate de par le duc spre vasele de prada. In aproprierea portului de la Capul Tuzla, ajunsi din urma de locuitorii barbati inarmati, s-a pornit o lupta sangeroasa. Dar in timp ce unii turci se luptau cu crestinii, altii le-au uscis pe toate fetele din convoiul de prada. Legenda spune ca si azi, dace stai linistit in mica valcea de langa far, auzi plnsul fetelor rapite si ucise de turci. Adevarul este ca, asezandute in valcea, se aude, ca un cantec de jale, vuietul vantului venit din largul neguros al marii nelinistite ce se loveste de malul inalt.

Dupa emigrarea romanilor, satul a fost ocupat de turci, care au stat pana in iunie 1877, cand, declarandu-se razboi, au fugit in Imperiul Otoman. In urma Razboiului de Independenta din anii 1877-1878, dominatia otomana a fost inlaturata din aceste locuri, teritoriul dintre Lac si Marea Neagra intrand in componenta Romaniei. Dupa 1878, statul roman a donat terneul de pe litoral marlui patriot roman Mihail Kogalniceanu, drept recompensa pentru meritele sale dovedite in timpul Razoiului de Independeta, in urma caruia ni s-a recunoscut dreptul stramosesc asupra Dobrogei. Cu timpul, Mihail Kogalniceanu defalca din aceasta intindere mare de pamant o buna parte si o restituie statului, care a improprietarit si colonizat aceste terenuri cu manii din Oltenia, restul ramanand urmasilor sai.

In anul 1892, urmasii marelui patriot vand 200 de hectare din mosia Tuzla lui Ioan Movila. Prin achizitionarea celor 200 ha teren agricol de la urmasii fostului om de stat si prin trecerea in proprietatea sa si a celor 75 ha cumparate de la Ali Ibrahim, proprietar din satul Tuzla, Ion Movila devine stapanul terenurilor dintre lac, Vale Tuzlei si mare constituind, astfel, vatra de azi a orasului Eforie Sud.

Legendele locale care circulau prin aceste locuri despre efectele miraculoase ale lacului, precum si, din constatarile oamenilor din imprejurimi, care se tratau vara aici, au constituit un element incurajator pentru planurile acelora care au inceput construirea de obiective balneare la lacul Techirghiol.

Peste aceste legende loacle s-a suprapus "Darea de seama asupra Sanatoriului Maritim" a Dr. N. Sadoveanu (medicul statiunii Techirghiol) publicata la tipografia G.A. Lazarescu si care incepe cu "Ghiolul este medul nostru" prezentand stiintific proprietatile terapeutice ale apei si namolului lacului Techirghiol, bolile ce pot fi tratate cu rezultate mult mai bune decat ale altor statiuni similare din strainatate.

Potrivit medliei comemorative "XXV ani de la intemeierea statiunei balneare Movila-Techirghiol 1900-1924 - 20 septembrie" "Fondatorul statiunei balneare Movila-Techirghiol - Joan I. Movila", cunoastem numele intemeietorului si data cand s-a pus patra de temelie a orasului nostru, numit astazi, Eforie Sud.

Ioan Movila a fost un mosier cu idei inaintate, formate cu ocazia studiilor facute in Apusul Europei, care a cunoscut multe dintre statiunile balneare in Europa si din Romania. Apreciind valoarea terapeutica a namolului lacului Techirghiol si a razelor solare marine, valoare confirmata de catre oamenii de pe aceste locuri, de legendele locale, de rezultatele obtinute de medicii militari care-i tratau, langa Techirghiol-sat, pe militarii suferinzi din Divizia Dobrogeana, inca din 1894, a luat hotararea de a intemeia pe mosia cumparata, o statiune balneara intre plaja marii si lac.

La 20 septembrie 1899, conform planului de parcelare aprobat la 27 iunie 1898, au inceput lucrarile de constructie la Hotel-bai, aflat pe malul lacului, si la Hotel Movila, aflat pe malul marii. Movila nu a facut niste simple cladiri fara personalitate, in care turistul sa vina sa-si faca tratamentul prescris de doctor pe timpul sejurului, ci a reusit, cu un efort financiar deosebit provenit din imprumuturi bancare, sa ridice doua hoteluri ce erau la inceputul secolului XX varful tehnologiei si al confortului european. Cel mai frumos amagiu adus nobilului visator, apartine unui contemporan al sau, Ion Adam, care in carte "Constanta pitoreasca" scrie: "In zarea drumului, dincolo de Sanator, pe duna de aur ce scanteia printre mare si lac se contureaza in lumibna soarelui hotelul si Baile Movila. Feeria acestor castele neasteptate, apare in pustiul de nisip si ape, ca niste palate in care s-au ascuns Cosanznele gonite din basme. Raposatul Movila, care si-a varat milionale lui in cladirile acelea fantastice, a vrut sa-si intrupeze un vis frumos de arta si indrazneala, acolo intre plasetele talazurilor si izvorul de sanatate al ghiolului."

In anul 1911, dupa o timpul de constructie pe multe hoteluri si vililor, statiunea balneara "Movila-Techirghiol", care nu avea un statut juridic, a fost trecuta in deplina propietate a Societatii Anonime pe actiuni "Movila-Techirghiol" pe baza actului autentificat de Tribunalul Ilfov. In mod oficial se numeste "Movila-Techirghiol". Dar Movila-Techirghiol sint o statiunea balneara, o parte din Tuzla.

La 1 ianuarie 1928 comuna urbana "Carmen Sylva" s-a rupt de primaria Tuzla (Carmen Sylva este o pseudonim da Elisabeta von Wied/Hohenzollern - Regina Elisabeta din Romania). Carmen Sylva a fost un loc exclusiv unde au stat oameni proemineti din tara si din toate lumea.

Din pacate, schimbarile aduse de trupele sovietice (invazie 1940) nu au fost cele mai fericite pentru orasul Carmen Sylva. Cu toate ca o parte din membrii primariei erau din localitate si au incercat sa tempereze modificarile aduse de noul regim, deciziile erau impuse de primarii comunisti, straini de atmosfera si nevoile localnicilor care munceau vara ca sa traiasca iarna. Astfel, pana la nationalizarea, principalelor vile si case au fost rechizitionate de aramata sovietica cu tot inventarul lor de buna calitate. Din aces inventar o parte a fost transferat fara despagubirea proprietarilor, pe baza de proces verbal, generalilor sovietici care locuiau in Constanta. Cea mai mare parte din mobilierul vilelor a fost distrus de trupele sovietice cantonate in statiune pentru paza litoralului. In aceasta perioada au fost construite din beton faimoasele cazemate de pe malul Marii Negre.

Dupa plecarea trupelor sovietice si dupa calamitatea Nationalizarii, vilele propietarilor din statiunea noastra au ramas pentru o perioada goale. Si cum un necaz nu vine singur niciodata.

In anul 1962, datorita intereselor politice, statiunea Carmen Sylva si-a luat numele de Eforie Sud. In perioada imediat urmatoare, a fost infiintata Cooperativa locala si Complexul in care se gaseau toate atelierele ce deserveau, prin serviciile sale, statiunea. Numele "Carmen Sylva" a existat doar în cărțile de istorie de atunci.

Prima parte tradusă a acestei ilustrații provine din cartea "Orașul Reginei" de Victor Nicolae și fiica sa Minodora Nicolae. Evenimentele din secolul al XX-lea au fost reconstruite pe baza cunoștințelor noastre pe baza documentelor generale, rare, precum și a martorilor contemporani și a amintirilor lor.

Mai multe link-uri ...

Arhitectură: https://discoverdobrogea.ro/in-statiunea-eforie-sud-cladirile-din-perioada-interbelica-erau-adevarate-bijuterii-arhitecturale/